Detalii despre ceasurile pe care le-a avut poetul Mihai Eminescu
Mihai Eminescu, considerat părintele poeziei românești moderne, a fost interesat de știință și tehnologie, iar acest lucru se reflectă și în pasiunea sa pentru ceasuri.
Se știe că Eminescu a avut mai multe ceasuri în timpul vieții sale și că era cunoscut pentru punctualitatea sa.
Ceasul de buzunar
Unul dintre acestea a fost un model de buzunar, realizat din aur și decorat cu pietre prețioase. Acest ceas a fost dăruit lui Eminescu de către sora sa, Hariclea.
Ceasul de buzunar al lui Eminescu este un model de lux, realizat din aur de 18 carate. Ceasul are o carcasă rotundă, cu un diametru de aproximativ 50 de milimetri. Carcasa este decorată cu pietre prețioase, inclusiv diamante, safire și rubine.
Ceasul are un cadran alb, cu cifre romane și mâini metalice. Ceasul este marcat cu numele producătorului, „J.B. Wempe”, și cu data de fabricație, 1875.
Ceasul a fost dăruit lui Eminescu de către sora sa, Hariclea, în anul 1875. În timpul unei vizite la fratele ei, Hariclea i-a dăruit ceasul ca semn al dragostei sale.
Ceasul a fost purtat de Eminescu în timpul vieții sale.
Ceasul de perete
Al doilea ceas a fost un model de perete, realizat din lemn și metal. Acest ceas a fost cumpărat de Eminescu în timpul șederii sale la Viena, în anul 1883.
Ceasul de perete al lui Eminescu este un model realizat din lemn și metal. Ceasul are o carcasă rotundă, cu un diametru de aproximativ 70 de milimetri. Carcasa este decorată cu motive florale.
Ceasul are un cadran alb, cu cifre romane și mâini metalice. Ceasul este marcat cu numele producătorului, „A. Lange & Söhne”, și cu data de fabricație, 1883.
Ceasul a fost cumpărat de Eminescu în timpul șederii sale la Viena, în anul 1883. Eminescu a locuit la Viena timp de câteva luni, în timp ce lucra la o traducere a operei lui Shakespeare.
Ambele ceasuri au fost păstrate de familie și au ajuns, în cele din urmă, în colecția Muzeului Național al Literaturii Române din București.
Ce alte ceasuri a mai avut poetul național
Totodată, poetul național a primit de la tatăl său un ceas din aur de 18 karate. El a fost comandat de la un ceasornicar francez, în anul 1881.
Exponatul poate fi admirat la Muzeul Literaturii Române din Iași.
Un alt ceas, tot din aur, i-a fost daruit de Veronica Micle la plecarea sa la Bucuresti, la ziarul Timpul.
Totodată Junimiștii i-au oferit lui Eminescu un ceas atunci când poetul se afla la Iași, fiind încă bibliotecar.
Importanța ceasurilor pentru Eminescu
Ceasurile au fost importante pentru Eminescu din mai multe motive. În primul rând, ceasurile erau un simbol al statutului social.
În acea perioadă, ceasurile erau considerate a fi un articol de lux, care era purtat doar de oameni bogați.
În al doilea rând, ceasurile erau un simbol al progresului tehnologic. Eminescu era interesat de știință și tehnologie, iar ceasurile erau un exemplu al progresului realizat în aceste domenii.
În al treilea rând, ceasurile erau un simbol al vremii. Eminescu era un poet al timpului și al spațiului, iar ceasurile erau o modalitate de a măsura trecerea timpului.
Ceasurile lui Eminescu sunt o mărturie a vieții și a preocupărilor sale. Ele sunt o parte importantă a moștenirii sale literare și culturale.
Mihai Eminescu într-o scrisoare către Veronica Micle, la 17 februarie 1882:
„Şi încă să mai ştii una. Mi-am scos ceasornicul meu de aur de unde şedea cu chirie la părintele Strul Avrum şi mă fudulesc cu el. Ştii tu că el e pururea posibilitatea imediată de-a te aduce la Bucureşti cu nepu¬să-n masă, căci el reprezintă oricând capitalul necesar pentru transportul celui mai scump odor ce-l am eu în Iaşi, încât eu îmi imaginez următoarea consecuţiune în prezenţa celor două odoare ale mele: când tu vei fi aici, el poate lipsi, cînd tu vei lipsi, el va-ncerca să vie la loc. Îţi poţi tu închipui a cui prezenţă o prefer. Ce faci c-un ceasornic? Te uiţi la el. Pe când cu tine? Câte nu facem noi de par ceasurile minute şi zilele sferturi de ceas?“