ora exactă în România

Dictionar

– A –

 

  • Afisare analogica a orei. Este metoda clasica de afisare, cu aratatoare rotitoare. Cu rare exceptii, ceasurile de mana sofisticate afiseaza ora in mod analogic.
  • Afisare retrograda. Afisarea retrograda a minutelor este cuplata de o ora saritoare. Un aratator de minute parcurge o scala in sens retrograd (sens invers de rotatie in raport cu acele unui ceas obisnuit) si cand ajunge la zero, ora, afisata numeric intr-o fereastra, avanseaza cu o unitate. Apoi indicatorul de minute sare inapoi la inceputul scalei sale.
  • A.H.C.I. Académie Horlogére des Créateurs Indépendents. Membrii ei sunt orologeri de exceptie; ei expun de regula la un stand separat in cadrul Targului de Ceasuri de la Basel.
  • Numarul de Alternante, Alternante pe ora (a/h). Unitate in care orologerii masoara frecventa de oscilatie a balansierului. Alternantele pe ora reprezinta numarul semi-oscilatiilor realizate de un balansier intr-o ora. O alternanta este deplasarea unei pendule sau a unui organ oscilant limitata de doua pozitii extreme. O oscilatie a balansierului sau a pendulei (un tic-tac) numara doua alternante. O valoare tipica este de 28800 de alternante pe ora, adica 14000 de ticuri si 14000 de tacuri. Pentru a calcula frecventa de oscilatie in Hz, se imparte numarul de alternante la constanta 7200. Valorile uzuale de alternante sunt de 18000 (2.5 Hz), 21600 (3 Hz) si 28800 (4 Hz). Ceasuri ale firmei Zenith sunt caracterizate prin valoarea de 36000 (5 Hz).
  • Amortizor. Piesa elastica a carei scop este de a amortizeze socurile la care sunt supusi pivotii axelor balansierului.
  • Ancora. Este una dintre piesele cele mai complicate ale unui ceas mecanic. Ancora este realizata din alama sau din otel. Ea are un dublu rol: pe de o parte sa transmita forta dinspre rotile dintate catre balansier, cu scopul de a mentine oscilatia celui din urma, pe de alta parte sa impiedice declansarea necontrolata a mecanismului armat.
  • Ancora cu pietre. Ancora a carei palete sunt prevazute cu pietre rezistente.
  • Antimagnetic. Un ceas poate fi calificat ca antimagnetic daca el continua sa functioneze intr-un camp magnetic de 4800 A/m si prezinta o abatere de mers de maximum 30 secunde/zi. Mecanismele magnetizate pot fi demagnetizate cu ajutorul unui dispozitiv special.
  • Autoquarz. Ceas cu cuart fara baterie. Un generator, angrenat de miscarea mainii, incarca un condensator care la randul sau alimenteaza motorul ceasului.
  • Intoarcere automata. Mecanism suplimentar care armeaza resortul ceasului, utilizand miscarea mainii ca forta de intoarcere. Primul mecanism cu un sistem de intoarcere cu rotor a fost comercializat de firma elvetiana Rolex. Intoarcerea se facea numai intr-un sens de rotatie. In 1942 fabricantul de ebose Felsa a realizat un angrenaj cu schimbare de viteza care
  • Aviator (ceas de). Adevaratele ceasuri de aviator sunt protejate contra campurilor magnetice. Multe dintre ele sunt cronografe, au un indicator de 24 ore si o luneta rotitoare cu masurarea distantei-timpului.
  • Accutron. Primul ceas electronic comandat de un diapazon, lansat in anul 1960.
  • Ac. Organ indicator format dintr-o piesa de metal, in general subtire si usoara, cu forme diverse, care se deplaseaza pe un cadran sau pe o scala gradata. Ceasurile au, in general, 3 ace pentru a indica orele, minutele si secundele.
  • Ac retrograd. Un ac care se misca intr-un arc de cerc, in loc de un cerc. Cind ajunge la sfirsitul traseului, se intoarce instantaneu la punctul de plecare. Acele retrograde pot oferi indicatii variate ca orele, minutele, rezerva de mers etc.
  • Aripa. Nume atribuit dintilor unui pinion.
  • Aripioara. Organ care prin opunere cu frecarea aerului modereaza viteza unei piese mobile, asemenea unui brat suspendat de esapament.
  • Antisoc. Denumire atribuita ceasurilor capabile sa suporte, fara o consecinta suparatoare, o cadere acidentala de la inaltimea de 1 m pe o suprafata dura, raspunzind astfel criteriilor riguros definite de Organizatia Internationala de Standardizare, fondata la Geneva in 1947.
  • Aplice. Cifrele sau semnele orelor, decupate in metal si apoi lipite sau nituite pe cadran.
  • Arbaleta. Resort laminat utilizat pentru transmiterea fortei motrice in anumite ceasuri americane de consola (de semineu).
  • Arbore. In ceasornicarie, termen sinonim pentru „ax” (de exemplu: ax de barilet): in general este un corp cilindric pe care se fixeaza o roata dintata ce trebuie invirtita.
  • Armare. Operatie care consta in a intinde resortul unui barillet si care se efectueaza fie manual (cu ajutorul unei coroane\ remontoar sau a unei chei), fie automatic (prin rotor).
  • Armare automata. Dispozitivul de rearmare automata a fost inventat de Beaumarchais (“parintele” lui Figaro) in 1755. El a realizat pentru marchiza de Pompadour un ceas cu rearmare fara cheie. In acest scop folosea o lamela care rotea un inel montat pe cadran.
  • Asortiment. Ansamblu de piese ce compun esapamentul (roata de esapament, ancora, platou) si care transforma miscarea rotativa a rotitei intr-un du-te-vino al balansierului.
  • Automat. Personaj animat sau obiect divers, aflate in miscare pe cadranul ceasului, de exemplu o moara de vint sau o catapulta.
  • Automatic. Ceas al carui resort se intoarce prin miscarea miinii celui care il poarta. Numeroase dispozitive au fost realizate incepind cu sfirsitul secolului XVIII. Cu toate acestea, dispozitivul numit „cu rotor” s-a generalizat incepind cu anii 1940 in ceasurile de mina. Originea acestui sistem se regaseste intr-un document al Academiei Franceze a Stiintelor, din 23 decembrie 1778, care descrie o piesa depusa de Hubert Sarton, ceasornicar din Liège. La ora actuala este cel mai vechi text descriptiv al unui sistem automatic inregistrat. In 1942 fabricantul de ebose Felsa a realizat si el un angrenaj cu schimbare de viteza.
  • Ax. Termen sinonim cu „arbore”. Ceasornicarii au obiceiul de a spune, de exemplu, axul balansierului.
  • Axul balansierului. Toate axele sunt arbori, mai putin cel al balansierului pe care il numim „ax”.
  • Arc cilindric. Arcul spiral cilindric pentru cronometre  a fost inventat de englezul John Arnold in 1775. In 1792 Louis Abraham Breguet (1747-1823) realizeaza un arc asemanator care se foloseste si astazi la ceasurile fine.
  • Ancadratura. Ansamblu de piese detasate (carcasa, cadran, ace, geam, coroana) care, imbracind mecanismul, contribuie la aspectul definitiv si unitar al ceasului. Toate elementele necesare pentru a fabrica un ceas, cu exceptia mecanismului. Printre altele, carcasa, aratatoarele, cadranul, geamul (sticla), coroana.
  • Angrenaj. Ansamblul de roti dintate si pinioane ale ceasului.
  • Angrenaj de sonerie. Ansamblul de roti si pinioane care actioneaza soneria.
  • Ajustare. Actiunea de a ajusta perioada pendulului, lungind sau scurtind oscilatorul.
  • Atomic (ceas atomic). Principiul orologiului atomic a fost enuntat de chimistul american Willard F. Libby (1908-1980), care a obtinut premiul Nobel pentru chimie in 1960. Orologiul atomic asigura o mare precizie si stabilitate: intr-un milion de ani doua orologii cu cesiu pot sa se deregleze cu 3 secunde. Ceasurile atomice cu cesiu au fost create pe ipoteza ca proprietatile atomice nu se schimba, in special frecventele radiatiilor corespunzind tranzitiilor intre nivele de energie. Etalonul atomic corespunde unui rezonator ce furnizeaza referinta ultima, si o parte electronica ce genereaza, plecind de la un oscilator cu cuart de 5MHz, un semnal de excitatie spre 9,191 GHz. Interactiunea celui din urma cu „jetul” atomic in rezonator furnizeaza un semnal de eroare care vine sa corecteze in permanenta frecventa oscilatorului cu cuart ce este aservita frecventei tranzitiei atomice. Precizia unui ceas atomic: aparate comerciale aproximativ 10–12 [ceasurile atomice din Physikalisch-Technische Bundesanstalt (Germania) si de la National Institute of Standards and Technology (SUA): 10–14]; ceasurile de laborator cu cesiu (ceas lucrind in fintina atomica, realizat in 1995 de Laboratoire Primaire du Temps et des Frequences al Observatorului din Paris): 3×10–15 (cu o marja de 0,26 nanosecunde pe zi). Alte tipuri: pe hidrogen (cele mai stabile, pina la 1 sec. in 3000 de ani), pe rubidiu (cele mai ieftine), pe ioni de mercur limitati (stabili pe termen lung, experinte in curs). Exista astazi in lume 200 de ceasuri atomice, legate intre ele prin sateliti.
  • Ansamblare. Asezare a diferitelor piese care compun mecanismul. Operatiile (altadata complet manuale) sunt astazi automatizate. Elementul uman, care in principal doar controleaza, a ramas insa primordial.
  • Arc rappel. Resort a carui functie este de a aduce o piesa in pozitia initiala; este utilizat, de exemplu, pentru a impiedica ciocanul unui clopot sa bata necontrolat.
  • Aliaj. Un aliaj este un amestec de metale format din doua sau mai multe componente. Aliajele sint denumite dupa metalul de baza. Aurul pur ar fi mult prea moale pentru a fi utilizat ca metal pentru ceasuri; amestecarea sa cu alte metale, in vederea crearii unui aliaj din aur, face ca metalul rezultat sa fie mai rezistent si mai practic. Metalele care fac de obicei parte din aliajele din aur sint argintul, paladiul si cuprul. Cantitatea de metal de baza continuta in aliaj se exprima in carate.
  • Amplitudine. Masurarea in grade a miscarii unui ansamblu format din balansier si arc: amplitudinea este unghiul intre pozitia de echilibru si alungirea sa maxima.
  • Aratator de ratrapanta. Este un aratator suplimentar, folosit pentru a masura doua evenimente care incep in acelasi timp, dar care au durate diferite. Ratrapanta este cuplata sub aratatorul cronografului, pe acelasi ax, printr-un mecanism suplimentar, de o mare complexitate si ca atare foarte greu de realizat. Un buton special permite oprirea ratrapantei si citirea timpului intermediar corespunzator. Urmatoarea apasare a butonului special are ca efect deplasarea rapida a aratatorului ratrapant sub aratatorul cronografului, care, astfel, este ajuns din urma din mers, intrucat el a continuat sa se roteasca. Aceasta operatie poate fi repetata ori de cate ori se doreste. Primele cronografe cu ratrapanta au aparut in 1883. Ceasurile de mina cu ratrapanta sint cunoscute din 1920. Ceasurile mecanice dotate cu un astfel de mecanism sint destul de rare si de o valoare deosebita, aceasta datorita gradului mare de dificultate a realizarii lor.

– B –

  • Balansier. Inel metalic care constituie organul regulator al oricarui ceas mecanic, impreuna cu spiralul balansierului. Cele doua componente determina in cea mai mare masura precizia unui cronometru mecanic.
  • Balansier orizontal. Traversa oscilanta ale carei brate sustin fiecare cite o greutate, utilizat in primele orologii mecanice ca organ regulator.
  • Balansier oscilant. La origine, un balansier dispus orizontal, apoi un inel care regleaza viteza esapamentului; din 1675 – asociat cu un resort spiralat.
  • Balansier “Haltère”. Pod oscilant echipat cu o greutate la fiecare extremitate, utilizat in ceasuri inaintea inventarii balansierului spiralat.
  • Balansier bimetalic. Pana la inventarea spiralului de balansier auto-compensator erau folosite pentru ceasuri de mare precizie balansiere de compensare bimetalice. Ele erau formate din doua inele concentrice, cel exterior din alama, iar cel interior din otel. Corpul balansierului era sectionat in doua jumatati, pentru a permite dilatarea inegala a celor doua materiale. Sub efectul temperaturii se schimba momentul de inertie al balansierului bimetalic si compensa astfel variatiile datorate temperaturii a lungimii spiralului  din otel.
  • Balansier din glucydur. Acest tip a inlocuit balansierul bimetalic, dupa inventarea spiralului de balansier auto-compensator. El este compus dintr-un aliaj de cupru, la care s-au adaugat 3% de beriliu si circa 0,5% de nichel. El poate fi recunoscut dupa culoarea sa aurie si se deosebeste usor de balansierele mai simple, din nichel, care au culoarea argintie. Balansierele din glucydur se preteaza perfect la echilibrarea si la reglarea de precizie.
  • Balansierul Gyromax. Este o inventie din anul 1951 a firmei Patek Philippe. El se recunoaste dupa cele 8 discuri cu fante, plasate in proximitatea inelului balansierului. Aceste elemente permit o reglare foarte exacta a frecventei de oscilatie.
  • Benzi de Geneva. Decoratie eleganta, in forma de ondulatii, a puntilor mecanismelor speciale.
  • Barilletul. El este motorul oricarui ceas mecanic. El se compune dintr-o roata dintata si o cutie cilindrica, de cele mai multe ori inchisa cu un capac. In interiorul cutiei este infasurat resortul, elementul care acumuleaza energia necesara pentru functionarea ceasurilor mecanice.
  • Barillet de greutate. Barilet pe care o coarda infasurata si terminata cu o greutate pun in miscare angrenajul unui ceas.
  • Barillet cu resort. Contine un resort cu motor, care transmite forta motrica.
  • Barillet dintat. Contrar bariletului neted, legat de tambur printr-un lant sau o coarda, bariletul dintat este fixat pe o roata ce angreneaza restul angrenajului.
  • Barillet suspendat. Barilet dintat fixat numai de mecanism, in partea superioara.
  • Bataie. Numarul tic–tacurilor obtinute intr-un timp dat. O pendula de podea „bate la secunda”, adica o data in fiecare secunda.
  • Blanc rulant. Mecanism in stare de functionare, pregatit pentru operatiunile finale (reglare, ajustare) si de finisare (aurire, semnare).
  • Bila orara. Se folosea odinioara pentru a indica ora, cu ajutorul unei bile ce aluneca de–a lungul unui stilp semnalizator construit in virful unui turn.
  • Brat. Raza unui balansier circular.
  • Balamale “pierdute”. Acest termen desemneaza balamalele invizibile ale carcaselor de ceas. Lépine a fost primul care a realizat acest tip de carcase, cu „balamale pierdute”.
  • Bijuterii. Ansamblu de pietre pretioase, pentru ceasornicarie, montate in orificiile pivotilor pentru a reduce frecarile. Un mecanism obisnuit are intre 15 si 19 rubine.
  • “Bomboniera”. Canelura fixata in luneta unui ceas, pentru a fixa geamul.
  • Buletin de mers. Document oficial emis de institutii specializate (precum COSC), care ii da unui ceas dreptul sa poarte numele de “cronometru”. Documentul certifica faptul ca ceasul a trecut cu succes unele teste severe care se refera la precizia sa de mers (mers diurn, coeficient termic, etc.).
  • Buton (poussoir). Piesa care permite comanda functiunilor, de exemplu la cronografe comanda pornirea, oprirea si punerea pe zero a aratatorului cronografului.

– C –

  • Cabochon. O piatra pretioasa care iese in evidenta pe cadran sau pe coroana.
  • Cabestan. Orologiile aflate in clopotnite medievale de mari dimensiuni se armau cu ajutorul unui tambur pe care era infasurata o fringhie (cabestan) sau a unei roti cu spite, fixate pe una din extremitatile bariletului.
  • Cusca. Potrivit definitiei lui J.C. Nicolet, „cusca este sasiul in care sunt gazduite toate piesele mecanismului. Cusca orologiului este compusa din doua platane, iar cea a ceasului este dintr-un platan si mai multe elemente insurubate pe acesta, numite poduri”.
  • Centrala orara. Instalatie de inalta precizie (este vorba cel mai adesea astazi de un orologiu electronic cu quartz sau unul atomic), care livreaza impulsuri unei serii de orologii secundare si care controleaza citeodata ea insasi un sistem public de distributie a orei exacte.
  • Chaton. Inel metalic in care este fixat rubinul strapuns ce serveste pivotului drept lagar.
  • Cadran. Organ indicator, piesa metalica etc., care indica in moduri diverse orele, minutele, secundele pentru ceasurile si pendulele obisnuite. Indicatiile sunt date prin cifre, diviziuni sau semne (index) cu forme diverse.
  • Cadran luminos. Cadran care permite citirea orei chiar si in obscuritate. In acest scop cifrele, indecsii si chiar aratatoarele sunt acoperite cu o masa luminoasa. Radiul, foarte utilizat in trecut, a fost inlocuit cu tritiul, mesotorium si radiotoriul.
  • Cadran cu 13 piese. Cadran format din 12 cartuse smaltuite, avind indecsii orari dispusi in jurul unei a 13-a piese centrale, adesea smaltuita si decorata, la rindul ei.
  • Cheie patrata. Desemneaza, in ceasornicarie, extremitatea unei tije cu sectiune patrata. Se folosesc in general pentru armare. Sunt de doua feluri: masculine, formate pe o piesa cilindrica, si feminine, cu o gaura patrata.
  • Calendar anual. Calendar cu indicarea zilei, datei, lunii si, in parte, a fazelor lunare.
  • Calendar complet. Ceas cu indicatie corecta a datei, de exemplu 1 martie sau 28 februarie.
  • Calendar perpetuu (Quantiema perpetua). Mecanism complex de calendar care tine seama, fara corectie manuala, de diferitele lungimi ale lunilor, pana in anul 2100. Pentru ceasurile de mana, quantiema perpetua exista din 1927 (Patek Philippe). Modelele cu armare manuala, produse in serie, exista din anul 1941, cele cu intoarcere automata din 1962. Cel mai mic ceas cu calendar perpetuu are diametrul de 23 mm. Un exemplu de ceas cu calendar perpetuu este Grande Chronomaster XXT Quantième Perpétuel a manufacturii elvetiene Zenith.
  • Champlevé. Tehnica in arta emailarii semnificind umplerea cu email a a spatiilor adincite special intr-o placa metalica, in scop decorativ.
  • Calibru. Defineste dimensiunea si forma unui mecanism si a pieselor sale. Denumirea calibrului permite o identificare exacta a ceasului, de exemplu pentru comandarea pieselor de rezerva.
  • Calibru de manufactura.  Este un calibru al anumitor firme, numite manufacturi, care le produc de regula in exclusivitate pentru nevoile proprii.
  • Calibru Lépine. Mecanism in care toate rotile sunt sub podurile balansierului ceasului.
  • Carura. Partea mediana a carcasei ceasului, in care se plaseaza mecanismul.
  • Carcasa (cutia) ceasului.  Ea serveste pentru a proteja mecanismul ceasului. Pentru ceasurile de mana se folosesc cutii protejate contra infiltratiilor de apa sau etanse la apa. Exista o multitudine de diferite forme de cutii (rotunde, ovale, rectangulare, etc.).
  • Ceas cu quartz. Ceas electronic cu indicatie analogica sau numerica care foloseste un rezonator cu cuart ca baza de timp. La cuarturile moderne, frecventa standard este de 32768 Hz. Precizia de mers standard este de +/- 1 minut pe an. Cercetarile privind utilizarea cuartului ca rezonator pentru orologii au inceput in 1920. In 1929, ceasornicarul american Warren Alvin Marrison a pus la punct un orologiu functionind cu un rezonator de acest tip. Reamintim ca proprietatile  piezoelectrice ale cuartului au fost prezentate in 1817 de catre abatele Hauy, fondatorul cristalografiei, si demonstrate experimental de Pierre si Jacques Curie in 1880, ei descoperind piezoelectricitatea. Lucrarile in acest domeniu au fost continuate de Gabriel Lippmann, care a obtinut premiul Nobel pentru fizica in 1908. Ceasul cu cuart a fost realizat de inginerul elvetian Hetzel in 1954. Primele ceasuri cu cuart au fost comercializate de firma Seiko in 1969 – 1970. Interesanta este si istoria acestei firme. In 1877, Kintaro Hattori a infiintat un mic atelier de reparat orologii care va deveni Seiko (in limba japoneza inseamna “precizie”). Timp de 15 ani atelierul a reparat orologii, apoi a inceput sa fabrice propriile ceasuri, deoarece sistemul de masurare a timpului la japonezi consta in impartirea zilei in unitati egale, de la rasaritul pina la asfintitul soarelui. Aparitia cailor ferate a impus sistemul occidental de masurare a timpului. Hattori a murit in 1934, fara sa cunoasca succesul de mai tirziu al firmei pe care o infiintase.
  • Ceas cu quartz fara baterie. Dupa 1988 bateriile au fost inlocuite printr-un dinam, un generator hiperminiaturizat: sistemul Jean d’Eve, Elvetia, apoi sistemul AGS Seiko si in sfirsit sistemul kinetic lansat tot de Seiko in 1995.
  • Ceas plonjor (pentru scufundari). Etans pana la 200m. Scala este prevazuta cu o marcare care poate fi citita in intuneric. Inelul de ajustare al acesteia se poate roti numai intr-o directie, pentru e exclude erorile de manipulare. Primul ceas numit “Submariner” a fost pus la punct de societatea elvetiana Rolex in 1953. Apoi in 1971 firma Sea-Dweller a realizat un ceas cu valva de heliu, garantat pina la adincimi de 610 m.
  • Ceas radiocomandat. Ceasuri cu cuart, sincronizate automat  cu emitatorul de semnale orare DCF77 din Mainflingen, Germania, care la randul lui este sincronizat cu un orologiu atomic.
  • Ceas electric. A fost inventat in 1840 si ii apartine lui Alexander Bain. In acelasi timp, fizicianul Charles Wheastone inventa distributia electrica a orei plecind de la un orologiu central (“orologiu mama”). Ceasul de mina electric a fost realizat in 1953 de francezul Lip.
  • Ceas etans. Un ceas care rezista la transpiratie, la picaturi de apa si de ploaie, precum si la patrunderea apei, daca este scufundat timp de 30 de minute la o adancime de 1 m in apa. O norma ISO fixeaza o limita de debit de aer de 50µg / minut, la o diferenta de presiune de 3 bar. Normele pentru ceasurile de scufundare sunt si mai severe (1 ora la o adancime de 100 m). Primul ceas etans a aparut in 1926, cind Hans Wildorf si echipa sa de la Rolex au inceput primul ceas cu montura absolut etansa: Rolex Oyster (ermetic ca o stridie). El a fost testat cu succes cu ocazia traversarii innot a Canalului Minecii.
  • Cloison, cloisonné. O tehnica speciala de emailare, in care culorile diferite sunt separate printr-un fir fin de aur.
  • Ceasul bratara. Aceasta solutie este revendicata de doi inventatori: francezul Louis Cartier, care a realizat in 1904 un ceas bratara pentru aviatorul Santos Dumont, si elvetianul Hans Wilsdorf, fondatorul firmei Rolex. In 1910 Rolex a pus la punct cronometrul bratara. Primele ceasuri bratara cu armare automata au fost brevetate in 1924 de H. Cutte si J. Haword.
  • Contra-email. Strat de email depus in sensul invers unei piese cu smalt, de exemplu, in sensul invers cadranului de ceas sau pendulului, sau in interiorul unui sipet cu fundalul cu smalt.
  • Cadru plat. Cadrul orizontal al unui orologiu modern de clopot.
  • Clepsidra. Ceas cu apa sau nisip. A fost inventata in jurul anului 3000 iChr. Ea a cunoscut diferite perfectionari pentru reglare si indicarea orei.
  • Cliquet. Levier mic in forma de cioc sau de virgula care patrunde, sub actiunea arcului, in dantura unei roti, impiedicind-o sa revina inapoi.
  • Compensator termic. Dispozitiv realizat cu ajutorul a doua metale ce se dilata in mod diferit, destinat sa corecteze efectele temperaturii asupra functionarii ceasurilor si a pendulelor.
  • Compensator auxiliar. Dispozitiv adaugat balansierelor compensate ale cronometrelor, pentru a corecta eroarea secundara, adica efectele schimbarilor de temperatura intermediare fata de cele realmente contrabalansate.
  • Cocos. Podul balansierului.
  • Cocos de balansier. Pod basculant fixat pe platoul inferior al unui ceas, ce serveste drept palier axului balansierului.
  • Coada cometei. Se refera la un defect pe piesele externe ale unui ceas: materialul este usor gaurit in jurul unei mici bavuri.
  • Complicatii. Prin “complicatii” se inteleg functii suplimentare ale unor ceasuri de mana mecanice, precum cronograf, sonerie, desteptator, tourbillon si altele.
  • Coqueret. Rondela metalica utilizata de ceasornicarii francezi inlocuind rubinul ce tine drept contra–pivot.
  • Côtes de Genève. Lucrari de innobilare a partilor componente ale mecanismelor de valoare (platine, punti)
  • Contor. In ceasornicarie, termen generic pentru cronografe.
  • Contor de minute. Contor cu aratatoare ale ceasurilor sportive sau ale cronografelor, care permit contorizarea minutelor scurse de la inceputul procesului de masura. Cele mai raspandite sunt contoarele de 30 si de 45 de minute. Exista de asemeni contoare de 15 si de 60 de minute. La punerea pe zero a cronografului, contorul de minute este si el pus pe zero.
  • Contor de ore. Caracteristica constructiva a unor cronografe, care permit contorizarea orelor scurse de la inceputul procesului de masura. In majoritatea cazurilor ele pot inregistra pana la 12 ore. La punerea pe zero a cronografului, contorul de ore este si el pus pe zero.
  • Controlul elvetian al metalelor pretioase. Legea elvetiana din 1.8.1995 precizeaza urmatoarele titruri. Aur: 375, 585, 750, 916, 999. Argint: 800, 925, 999. Platina: 850, 900, 950, 999. Paladiu: 500, 950, 999. Grosimea minima pentru un strat de aur, platina sau paladiu este de 5 microni, iar pentru argint de 10 microni. Denumirea de calitate “Coiffe or” este rezervata placajelor de aur de 200 microni pentru carcasele si bratarile ceasurilor de mana.
  • Cordon. La unele orologii (pendule, ceasuri de podea sau de perete), cordon care, odata tras, declanseaza soneria orei scurse, ba chiar si pe cea a sferturilor de ora.
  • Cicloide. Mici resorturi invetate de Huygens, destinate ameliorarii isocronismului oscilatiilor pendulului.
  • Curba terminala. Extremitate spiralata, curbata spre centru pentru a ameliora izocronismul. Inventata de Breguet si perfectionata de Phillips. Prin extindere, se vorbeste adesea despre „curba Phillips” sau de „spirala Breguet”.
  • Coroana. Buton care permite intoarcerea unui ceas, reglarea aratatoarelor si/sau corectarea indicatiilor de data. Pe vremuri ea era folosita si pentru pornirea-oprirea cronografelor.
  • Cuzinet. Orificiu de pivotare creat direct in suportul din alama, unde se punea pivotul din otel al trenului de roti sau al esapamentului, pentru a nu avea probleme de frecare. Acestea au fost rezolvate ulterior de Nicolas Fatio, care a avut ideea de a utiliza rubinele pe post de cuzinete.
  • Contra-pivot. Piatra pretioasa neperforata, utilizata drept cuzinet si asezata opus pivotului axului balansierului.
  • Cremaliera. Brat rectiliniu sau curbat, echipat cu dinti.
  • Ceas cu cremaliera. Ceas care, pus in miscare de propria sa greutate, aluneca de-a lungul unei cremaliere rectilinii.
  • Cuveta. Fundul dublu al unei carcase de ceas, adesea gravat cu inscriptii sau semnatura.
  • Clopote (gonguri). Lame de metal, in general din otel, dispuse in jurul mecanismului la ceasurile cu sonerie. Ele sint lovite de niste ciocanele minuscule. Clopotele (sau gongurile) au inlocuit soneriile metalice la sfirsitul secolului al XIX-lea, ceea ce a permis realizarea unor ceasuri mai plate.
  • (a) Compensa. A corecta un efect (sursa de eroare), precum decalajele de temperatura, asupra functionarii mecanismelor.
  • Carusel. Dispozitiv rotativ analog cu tourbillonul, dar mult mai robust.
  • COSC. Contrôl Officiel Suisse de Chronomètres. Autoritate federala elvetiana, cu sediul social la Chaux-de-Fonds si cu filiale la Bienne, Geneva si Le Locle, care toate realizeaza testari oficiale de cronometre si elibereaza certificate care corespund preciziei mersului acestora. Abrevierea COSC exista din 1973.
  • Contact Hipp. Contact utilizat in unele pendule electrice pentru a regulariza amplitudinile oscilatiilor pendulului.
  • Cronograf. Prin cronograf se intelege un ceas cu aratatoare de ora si de minute, la care un mecanism permite, prin simpla apasare a unor butoane, sa demareze, sa opreasca si sa puna la zero aratatorul indicator al secundelor. Acest aratator se afla pozitionat de obicei in centrul cadranului. Indicatia timpului nu este afectata de manipularea partii de cronograf. Cronograful cu doua butoane s-a generalizat incepand cu anii 30. Un buton permite pornirea si oprirea aratatorului cronografului, iar cel de al doilea este folosit in mod exclusiv pentru aducerea aratatorului la zero. Asemenea cronografe permit masuri prin aditionare, adica masurarea timpului poate fi oprita si apoi continuata de la ultima oprire. A nu se confunda cu cronometrul. Pina in 2012, cronograful a fost considerat inventia din 1862 a lui Adolphe Nicole. Descoperirea in 2012 a unui ceas necunoscut semnat Louis Moinet a dus la concluzia ca acesta este inventatorul primului cronograf, in 1816.
  • Cronometru. Ceas a carui precizie de functionare a fost testata in cadrul unui control de 15 zile de catre un serviciu oficial de orologerie (de exemplu de catre COSC in Elvetia). In cele cinci pozitii standard: coroana in stanga, coroana in sus, coroana in dreapta, cadran in sus si cadran in jos, abaterea de mers medie zilnica trebuie sa ramana intre -4 si + 6 secunde. Toate ceasurile sunt testate la temperaturile de 4°, 20° si 36°. Numai ceasurile care au trecut toate testele primesc un certificat si pot afisa pe cadran mentiunea “cronometru”. Principalii producatori de cronometre sunt firmele elvetiene Rolex, Omega si Breitling. Englezul George Graham (1673-1751) a folosit pentru prima data, in 1736, termenul cronometru pentru o mica pendula portativa. Tot el inventeaza in 1715 dispozitivul “mers cu piedica ancora”, iar in 1721 inventeaza mecanismul compensator cu mercur.
  • Cronocomparator. Aparat care permite ceasornicarului sa testeze rapid mersul unul ceas.
  • Cronometru marin. Ceas de inalta precizie (mecanic sau electronic) inchis intr-un cofret, folosit pentru a determina longitudinea, pe vapoare. Cronometrele de marina cu miscare mecanica sint montate pe cadrane, pentru a le asigura pozitia orizontala necesara preciziei lor. Un ceasornicar englez, John Harrison (1693-1776). a realizat primul cronometru marin, pe care l-a pus definitiv la punct in 1761.
  • Ceas marin. Termen folosit pina in secolul XIX pentru a desemna cronometrele marine.
  • Ceasornicarie. Stiinta intretinerii si repararii ceasurilor.
  • “Ceapa”. Ceas cu forma asemanatoare unei cepe, produs in secolul XVIII de fabricantii de ceasuri frantuzesti.
  • Ceas automatic. Ceas al carui resort este incarcat (intors) cu ajutorul miscarilor realizate de mina persoanei care il poarta. Pe baza principiului atractiei terestre, se invirte un rotor ce transmite arcului energia astfel acumulata, prin intermediul unui mecanism adecvat.
  • Ceas “cu bataie”. Ceas in care un ciocan loveste interiorul carcasei si permite astfel aflarea orei in functie de numarul de batai. Imaginat de Julien Le Roy in jurul anului 1750.
  • Ceas figurativ. Ceas in care carcasa adopta o forma data (de exemplu forma unui scarabeu, a unei viori, a unui simbol etc.).
  • Ceas perpetual. Primul mecanism automatic comercial, inventat de Breguet.

 – D –

  • Durata de mers. Perioada care trece de la intoarcerea completa a unui ceas mecanic sau automatic, pina la oprirea completa a acestuia.
  • Decimal. Sistem institutit printr-un decret al Conventiei din 1792, potrivit caruia ziua era divizata in de doua ori 5 ore cu 100 de minute, fiecare cu durata de 100 de secunde.
  • Deriva. Variatie de functionare a unui ceas.
  • Diapazon. Mica piesa metalica cu doua ramificatii, ale caror vibratii, intretinute de un electromagnet, actioneaza un levier care impinge, dinte cu dinte, de 300 pina la 720 de ori pe secunda, o prima roata din angrenaj. Ideea folosirii diapazonului ca rezonator pentru orologii a fost aplicata de ceasornicarul francez Abraham Louis Breguet (1804-1884) in 1866. Breguet provenea dintr-o familie cu traditie in ceasornicarie, de origine elvetiana. El a perfectionat ideea si a fabricat un balansier la care miscarea era intretinuta de doi electromagneti alimentati de la minuscule pile electrice.
  • Dioda de slaba intensitate, sau dioda fotoemisiva (LED). Sursa luminoasa utilizata pentru afisarea cifrelor pe ceasurile numerice electronice. Functioneaza prin apasarea unui buton (poussoir).
  • Dubailleur. Strungar de carcase specializat, care lucra pe un strung pantograf „Dubail”, permitind reproducerea in serie a diferitelor forme de cutii pentru ceas (carcase).
  • Dig. Parte a ancorei de care se ciocneste roata de esapament pentru a obtine impulsul necesar intretinerii oscilatorilor.
  • Desteptator. Primul ceas desteptator modern, din 1847, ii apartine francezului Antoine Redier (1817 – 1892).

– E –

  • Ebauche (ebosa). Un mecanism complet (platine, punti, roti dintate, piese in otel, …) fara esapament, balansier, spiral, barillet, cadran si aratatoare.
  • Email. Vitrificare (depunerea unui strat) in culori pe un suport metalic, permitand protectia si decorarea celui din urma. Tehnica de emailare este aplicata ceasurilor de peste 350 de ani. La inceputul secolului, un cadran in email era un “must” pentru ceasurile de mana cu pretentii; tehnica a disparut practic de cateva zeci de ani, in special datorita costurilor ridicate.
  • Esapament. Mecanismul care transmite energia de la resort catre sistemul de oscilatie a unui ceas, prin mici impulsuri, si care impiedica rotirea necontrolata a mecanismului. La o frecventa uzuala de 28000 de alternante pe ora, el face sa avanseze sistemul de roti dintate de 691200 de ori pe zi. In patru ani, aceasta corespunde la peste un miliard de impulsuri, intrecand de 6 ori performanta totala a inimii umane. In lunga istorie a ceasurilor au fost folosite multe tipuri de esapamente, cel mai utilizat in prezent fiind esapamentul cu ancora elvetian.
  • Esapament cu ancora. Esapament care da rezultate excelente si care aminteste de cel cu ancora in declin, doar ca este liber.
  • Esapament cu contact permanent. In care un dinte al rotii de esapament este constant in contact cu balansierul, la fel ca in esapamentul cu cilindru.
  • Esapament cu ancora in declin. Mecanism regulator al orologiilor cu pendula, inventat in jurul anului 1670, care ameliora semnificativ procesul de tinere a timpului. In Europa, bratul furcii a fost numita ancora in declin, din cauza formei sale.
  • Esapament cu stift. Esapament cu ancora folosit in mecanisme sau ceasuri si in care paletele rotunde sau in forma de D, din otel sau rubin, primesc impulsuri ale dintilor rotii de esapament. In ceasurile ieftine, paletele din rubin sunt inlocuite cu stifturi din otel moale.
  • Esapament cu bataie rapida. Esapament in care alternantele (tic-tac-urile) sint mai rapide decit este normal.
  • Esapament cu cilindru. Esapament in care axul balansierului face parte dintr-un cilindru actionat de dantura rotii de esapament.
  • Esapament cu levier. Esapament liber ce utilizeaza o pirghie pentru a provoca oprirea rotii de esapament.
  • Esapament suspendat. Esapament in care impulsul este furnizat de levier, in general sub actiunea propriei greutati.
  • Esapament in declin. Esapament cu roata de intilnire complicata, in care doua balansiere verticale oscileaza in sens contrar si se incruciseaza
  • Esapament cu repaus. Esapament fara declin, unde roata de esapament actioneaza prin virfurile dintilor, pe „ciocurile” inclinate ale ancorei.
  • Esapament cu roata de intilnire. Esapament utilizat in primele ceasuri mecanice si care a fost folosit mult timp. Este compus din roata de intilnire si un arbore care sustine balansierul (dispus orizontal) si doua palete.
  • Esapament Ormskirk. Esapament prevazut cu doua roti. Numele sau provine de la orasul Ormskirk din comitatul Lancashire, unde a fost inventat.
  • Esapament duplex. Regulator unde roata de esapament este dotata cu o insiruire dubla a dintilor, sau este prevazut cu doua roti de esapament. Utilizat la origine pentru ceasurile de inalta precizie, apoi pentru modele mai ieftine.
  • Esapament orizontal. Alt termen utilizat pentru esapamentul cu cilindru.
  • Esapament liber. Esapament care nu are niciun contact cu balansierul sau pendulul, mai putin in timpul eliberarii si al impulsului, de exemplu, in cazul esapamentului cu ancora sau levier.
  • Esapament magnetic. Esapament in care oscilatorul si roata de esapament sunt legate printr-un dispozitiv magnetic.
  • Esapament “saltaret”. Esapament ingenios care nu cere niciun fel de ungere, inventat de John Harrison.
  • Ecliptica. Miscare aparenta a Soarelui in jurul Pamintului.
  • Ecran analogic. Ecran ce imita un ceas mecanic si aminteste de un cadran de orologiu clasic, cu indicatoare mobile.
  • Ecran numeric. Ecran pe care ora este indicata in cifre: 07, 16, 23.
  • Etablissage. Producerea si, in parte, asamblarea partilor componente ale unui mecanism sau ale intregului ceas de catre specialisti. In alte cuvinte: diviziunea muncii in producerea ceasurilor.
  • Eglomisé. Arta de a picta un motiv decorativ pe spatele sticlei de ceas.
  • Etanseitate. Un ceas este considerat etans daca rezista la transpiratie, la picaturi de apa si de ploaie, precum si la patrunderea apei, daca este scufundat timp de 30 de minute la o adancime de 1 m in apa. O norma ISO fixeaza o limita de debit de aer de 50µg / minut, la o diferenta de presiune de 3 bar. Normele pentru ceasurile de scufundare sunt si mai severe (1 ora la adincime de 100 m).
  • Estrapada. Instrument de care se foloseste ceasornicarul pentru a rula si introduce arcul motor in barilletul sau.
  • Etaj. Pinion cu frecare, care pune in miscare mecanismul minutelor si care sprijina acul minutar.
  • Ecuatia timpului. Diferenta intre timpul real (de exemplu, inregistrat pe un cadran solar) si timpul mediu (inregistrat pe un ceas).
  • Elinvar. Aliaj cu un coeficient termoelastic practic nul in limitele normale de temperatura si utilizat pentru a compensa efectele temperaturii in arcul balansierului.
  • Electroliza. Descompunere chimica realizata prin actiunea unui curent electric. Anumite metale sint electrolizate pentru a fi aplicate in straturi subtiri. Placarea ceasurilor cu aur se realizeaza si prin electroliza.

– F –

  • Fazele lunii. Permite cunoasterea fazei in care se afla astrul noptii, chiar daca cerul este acoperit. Este o complicatie foarte populara.
  • Frecventa. Numarul de oscilatii pe unitatea de timp, masurata in Hertz. Intr-un ceas de mana balansierul este elementul oscilant, care oscileaza la o frecventa determinata. Frecventele standard ale balansierelor sunt de 2,5 Hz (18.000 alternante/ sec.), 3 Hz (21600 alternante/sec), 4 Hz (28000 a/s) si mai rar 5 Hz (36000 o/s). Frecventele mai mari permit precizii mai mari in masurarea timpului, dar pot duce la un consum marit de energie si la probleme de lubrificare. Ceasurile moderne cu cuart oscileaza majoritatea la frecventa de 32768 Hz.
  • Furnituri. Ansamblul componentelor unui ceas.
  • Finisaj. Ansamblul operatiilor care transforma ebosa (piesele detasate ale unui ceas) in mecanism in stare de functionare.
  • Functie. Se numeste „functie” orice informatie oferita de un ceas. Spunem despre un ceas care arata ora, minutul, secunda, ziua, data, luna ca are 6 functii. Mecanismele cu „complicatii” au mai multe functii, unele dintre ele extrem de greu de realizat in interiorul unui ceas mecanic.
  • Furca. Parte a ancorei care asigura legatura intre esapament si tija pendulului, sau balansierului.
  • Fusée. Piesa de forma conica, legata de barillet printr-o spira sau un lant, si destinata regularizarii fortei arcului.
  • Fond. Strat subtire de smalt transparent depus pe suprafata cadranelor si a obiectelor emailate.
  • Flyback. Aceasta functie isi gaseste originile in domeniul aviatiei. Prin simpla actionare a unui buton, functia „flyback” permite sa se aduca secundarul cronografului la zero. Acesta isi reia apoi instantaneu cursa pentru o noua numarare. Cronograf avind complicatia de a elimina necesitatea opririi cronometrarii atunci cind se doreste o cronometrare noua, de la zero.

– G –

  • Grand Complication. Ceas de buzunar sau de mana foarte complicat care trebuie sa aiba cel putin functiunile urmatoare: cronograf, quantième perpétuel si repetitia minutelor.
  • Geamuri de ceas. Placa mica din material acrilic, sticla, safir sau produs sintetic transparent, care protejeaza cadranul ceasului. La ceasurile de mana se folosesc cinci tipuri de geamuri. Din acryl: sensibile la orice lovitura sau zgiriere. Din cristal: insensibile la zgariere, dar foarte fragile. Din sticla sintetica: incasabile, dar se zgarie usor. Din sticla minerala: mult mai rezistente la zgariere decat geamurile sintetice. Din sticla safir: insensibile la zgariere, rezistente la rupere, nu pot fi prelucrate decat cu utilaje speciale.
  • GMT. Greenwich-Mean-Time. Ora mondiala sau universala (UTC) la meridianul zero din Greenwich, Anglia. Ora medie Greenwich este luata ca referinta in navigatie si in comunicatiile internationale. Adaugat la numele de model al unui ceas, GMT arata ca este vorba de un ceas care indica zone de timp (fuse orare) diferite.
  • Guillochet. Motive geometrice (linii foarte fine) gravate de masina sau executate de mana pe carcasa si pe cadranul ceasurilor. Cand sunt realizate de mana, aceastea fac ca ceasul sa fie sensibil mai scump.
  • Gratar. In ceasornicarie, este un dispozitiv ce permite corectarea efectelor de temperatura. Il intilnim la pendule, foarte rar la ceasurile de mina sau buzunar. Este format din tije, unele din otel, altele din alama, bronz sau zinc.
  • Gauri. In ceasornicarie, numele de „gauri” desemneaza cuzinetii in care se misca pivotii. De exemplu, gaurile in rubin desemneaza rubinele strapunse.
  • Gaura chioara (sau gaura pe intuneric). Acesti termeni desemneaza gaurile de pivotare care nu sint strapunse din parte in parte; fundul gaurii serveste drept contra–pivot.
  • Grebla. Sector dintat utilizat in anumite mecanisme cu sonerie care nu presupun existenta unei roti de cont.
  • Greutate motoare. Greutate utilizata ca forta motrica (de exemplu: pendulele cu greutati).
  • Grande sonerie. Complicatie dificil de realizat care suna automat orele si sferturile de ora. Ceasurile cu „grande sonerie” sint extrem de scumpe, tocmai datorita dificultatii de realizare a acestei complicatii.

– H –

  • Habillement. Toate elementele necesare pentru a fabrica un ceas, cu exceptia mecanismului. Deci, printre altele, carcasa, aratatoarele, cadranul, geamul, bratara.
  • Haute horlogerie. Orologerie de varf, de exceptie. Inseamna exclusivitate, cele mai bune materiale, prelucrare de calitate, preturi ridicate, nume de prestigiu.
  • Hertz (sau Hz). Unitate de masura a frecventei care exprima numarul de cicluri pe secunda. In ceasornicarie, Hertz-ul este folosit pentru a exprima numarul de oscilatii ale balansierului intr-o unitate de timp. Cele mai frecvente valori intilnite sint: 18.000 de vibratii pe ora (2.5 Hz), 21.600 vibratii pe ora (3 Hz), 28.800 vibratii pe ora (4 Hz), 36.000 vibratii pe ora (5 Hz) etc. Un pendul oscileaza de exemplu la 0,5Hz, perioada sa fiind de 2 secunde. O oscilatie a balansierului sau a pendulei (un tic-tac) numara doua alternante. O valoare tipica este de 28800 de alternante pe ora, adica 14000 de ticuri si 14000 de tacuri. Pentru a calcula frecventa de oscilatie in Hz, se imparte numarul de alternante la constanta 7200. Frecventa alternantelor poate fi si o caracteristica: ceasurile firmei Zenith sint caracterizate prin valoarea de 36000 alternante (5 Hz).
  • Heures sautantes (ora saritoare). Mecanisme la care ora este afisata numeric, pe un disc care inlocuieste aratatorul de ora.

– I, I –

  • Indicarea secundelor. Initial indicarea secundelor, inventie atribuita lui Jost Burgi (1579), nu era utilizata decat la cronometrele de precizie. Astazi aratatorul de secunda echipeaza in mod natural ceasuri de diferite tipuri.
  • Incabloc. Element de protectie impotriva socurilor, realizat de firma Portescap, aparut in 1933 si perfectionat in 1938.
  • Intoarcere automata. Mecanism suplimentar care armeaza resortul ceasului, utilizand miscarea mainii ca forta de intoarcere. Primul mecanism cu un sistem de intoarcere cu rotor a fost comercializat de firma elvetiana Rolex. Intoarcerea se facea numai intr-un sens de rotatie. In 1942 fabricantul de ebose Felsa a realizat un angrenaj cu schimbare de viteza care a permis remontarea la rotatia in ambele sensuri ale rotorului.
  • Intoarcere manuala. Mecanisme la care resortul este armat manual, prin rotirea coroanei.
  • Impuls. Miscare transmisa timp de o fractiune de timp, pentru a mentine oscilatorul in miscare.
  • Inel de siguranta. Dispozitiv care limiteaza intiderea resortului barilletului, reducind-i cursa unghiulara. Cel mai cunoscut dintre aceste mecanisme este inelul de siguranta numit „crucea Malteza”.
  • Inelul Essen. Primul oscilator cu quartz cu adevarat precis, utilizat pentru orologiile cu  cuart din cadrul observatoarelor astronomice.
  • Invelitoare. Mic capac metalic folosit pentru a proteja miscarea ceasurilor atunci cind era usor, prin basculare, sa fie scoase din carcasa lor.
  • Izocron. Care se produce la intervale de timp egale. Oscilatiile unui pendul sau ale unui balansier spiralat sunt izocrone atunci cind durata lor este independenta de amplitudine.
  • Invar. Aliaj de fier si nichel care, avind un coeficient de dilatare foarte slab, nu isi schimba lungimea dupa decalajele de temperatura. Se foloseste pentru tijele pendulelor de precizie.

– J –

  • Jewels. Denumire internationala pentru pietrele ce se gasesc integrate intr-un mecanism.
  • Jaquemart. Prima forma de automat de ceas, reprezentind un personaj ce lovea un clopot. Jaquemarts, automatele „trimbitasi” actionati de o sonerie, apoi printr-un mecanism legat de un orologiu lovind un clopot. Origine: Orient (epoca cruciadelor), dupa secolul VXIII: declinul spectacolului pierea in fata utilitatii orologiilor publice (cadran vizibil de departe) si a pendulelor de interior.

– L –

  • Linie (“ligne”). Unitate de masura traditionala in orologerie folosita pentru a defini diametrul unui mecanism. O linie corespunde la 2.255 mm.
  • Liber. Se spune despre un esapament care nu este in contact cu balansierul decit in momentul impulsului si al degajarii. Oscilatia suplimentara a balansierului este deci libera.
  • Lentila. Greutate fixata la extremitatea tijei pendulului.
  • Levier. Intr-un mecanism cu sonerie, levierul cu tragaci, comandat de minuterie este destinat punerii in functiunea a procesului intr-un moment precis; este opusul levierului de oprire, conceput pentru a opri mecanismul dupa ce toate loviturile au fost efectuate.
  • Limitator. Organ fix destinat limitarii cursei unei piese mobile (de ex.: deplasarile unghiulare ale ancorei sunt oprite de limitatori).
  • Lant. Mic lant, asemanator cu un lant de bicicleta in miniatura, care a inlocuit coarda utilizata in ceasurile arhaice pentru a lega tamburul cu bariletul.
  • Lant de paza. In ceasurile cu fusée, pirghie mica ce, fiind ridicata de lant, blocheaza urcusul fuzetei la finalul armarii. Are rol de opritor.
  • Luneta. Un inel pe carcasa ceasului care inconjoara geamul si il tine deasupra cadranului. La cronografe luneta este deseori prevazuta cu o scara, iar la ceasurile de dama uneori cu diamante.

– M –

  • Manufactura. Un fabricant de ceasuri se poate numi astfel numai daca el fabrica mecanismele si le foloseste in ceasurile produse. Adevaratele manufacturi, cu marci de ceasuri proprii, sunt rare si se pot numara pe degetele de la ambele maini. Exemple de manufacturi: Audemars Piguet, IWC, Patek Philippe, Rolex, Zenith.
  • Mase. Mici piese de metal dispuse pe roata balansierului si servind reglajului inainte si inapoi atunci cind nu exista o fuzeta de reglare, in special pentru cronometre.
  • Masinarie. Ansamblu format din mecanismele principale care compun ceasul: mecanismul de intoarcere si potrivire a orei, arcul motor, angrenajul, esapamentul si regulatorul. „Anatomic” vorbind, masinaria este constituita din schita, parti reglabile si celelalte furnituri (arc, rubine, pivoti, pinioane, suruburi, amortizor de soc). Ceasul este „complet” atunci cind masinaria este asezata in carcasa.
  • Mecanism de Paris. Mecanism specific frantuzesc, cu doua corpuri, de forma cilindrica, adaptat spre exemplu pendulelor de semineu.
  • Mecanism dublu. Ceas de mana cu doua mecanisme diferite. Aceasta tehnica este utilizata pentru a indica timpul pentru doua fuse orare diferite.
  • Melc. Cama de forma spiralata si cu crestaturi, care regleaza soneria orelor, a sferturilor si a jumatatilor de ora.
  • Mers. Functionarea ceasului, evaluata in functie de regularitatea sa. Se numeste mers diurn avansul sau intirzierea pe care o are in 24 de ore in raport cu un etalon orar de referinta.
  • Minut. Odata cu introducerea ceasurilor cu roti dintate, ziua civila a fost impartita in 24 de ore de lungimi egale. Ora a fost la rindul ei impartita in 60 de minute, bazat pe o traditie de pe vremea Babilonului, unde se folosea sistemul de numarare sexagesimal (baza de numarare fiind 60, si nu 10 – care corespunde sistemului de numarare centesimal).
  • Minuterie. Este vorba, potrivit lui René Béguin, de un mecanism auxiliar ce stabileste raportul vitezelor intre acul minutelor si cel al orelor, fiind compus din 3 elemente: puntea, roata minutelor cu pinionul acesteia si roata orelor.
  • Motor sincron. Motor electric care se invirte in sincronizare cu frecventa retelei.
  • Motivul caielei. Motiv cu mici forme piramidale care este unul din cele mai cunoscute tipuri de guilloché, decorare prin gravare formata din linii scobite care se intrepatrund in mod regulat.

– N –

  • Nocturlab. Raportor tinut in mina care permite determinarea orei noaptea, prin observarea pozitiei Carului Mare.

– O –

  • Organ regulator. In ceasurile mecanice organul regulator se compune din balansier si din spiralul balansierului. Actionind impreuna, ele asigura un mers cat mai regulat posibil. Intr-un orologiu, organul regulator este pendulul. In ceasurile electronice acesta poate fi un balansier–motor sau un cristal de quartz.
  • “Orrery”. Nume dat planetariului, mecanism reprezentind miscarea planetelor, de numele lui Charles, al 4-lea conte de Orrery.
  • Orologiu (ceas). Termen generic atribuit oricarui instrument orar (gnomon, clepsidra, cadran solar, ceas mecanic) si pe care limbajul curent il rezerva astazi unui mecanism orar non–portabil si adesea prevazut cu o sonerie (pendul sau ceas de podea). Intr-un sistem de distributie a orei exacte se vorbeste adesea despre orologiu–mama (mecanismul central care elibereaza impulsul) si orologiu secundar (cel care primeste si serveste doar la a indica ora). In anul 4000 iChr. orologiul era un fel de cadran solar rudimentar. Nu se stie exact daca a fost inventat de Chinezi sau Caledonieni.
  • Orologiu portabil cu resort. Este atribuit, in 1410, arhitectului florentin Brunelleschi (1377 – 1446). Aceasta inventie a permis oamenilor sa aiba la indemina un ceas, un orologiu.
  • Orologiu mama (sau orologiu principal). Ceas care actioneaza la distanta alte ceasuri sau cadrane secundare.
  • Orologiu cu greutati si pendul. Este atribuit lui Gerbert d’ Aurillac, care a fost papa sub numele de Silvestru al II-lea. Acest orologiu a fost montat intr-un turn din Magdeburg (Germania).
  • Orologiu cu pendul (1657). A fost pus la punct de astronomul olandez Christian Huygens (1629-1695). In 1675, tot un olandez a inventat oscilatorul balansier cu resort spiral, inventie care este utilizata si astazi.
  • Orologiu vorbitor. Precursorul robotului telefonic de astazi, a fost pus la punct de astronomul francez Ernest Benjamin Esclangon (1876-1954). La un simplu apel telefonic, ceasul dadea ora exacta la fiecare 10 secunde.
  • Otel inoxidabil. Aliaj de diferite metale: otel, nichel si crom, cu adaosuri de molibden sau de tungsten. El nu se oxideaza, prezinta o mare rezistenta si este antimagnetic, este insa relativ dificil de prelucrat.
  • Oscilator. Dispozitiv care, precum pendulul sau balansierul, da nastere oscilatiilor care imparte timpul in unitati egale.
  • Oscilator cu quartz. Organ regulator al unui ceas sau al unui mecanism cu cuart.
  • Ora temporara. Diviziunea perioadei de claritate a unei zile in numar de ore date si a noptii intr-un numar de ore egal. Sistem comun adoptat inainte de introducerea orologiului mecanic.

– P –

  • Poinçon de Genève. Aceasta este o stampila de calitate introdusa in anul 1886. Aceasta indicatie poate fi purtata doar de ceasurile produse in cantonul Geneva. Regulamentele prescriu de asemeni o calitate deosebita a executiei.
  • Precizie. Ceasul este unul dintre instrumentele de masura cele mai precise. Un mecanism care se abate in fiecare zi (86400 sec) cu mai putin de 30 sec are un factor de eroare aritmetica de 0,035%, sau, in alti termeni, o precizie de 99,965%. Cronometrele controlate oficial pot avea abateri foarte mici, de ordinul a 0,005%.
  • Palete. Parti ale ancorei (din otel, rubin sau safir) care intra in contact cu roata de esapament.
  • Pantograf. Bazindu-se pe un „simplu joc al levierelor, pozitionate astfel incit o extremitate a sistemului sa reproduca exact miscarile celeilalte extremitati, reducindu-le sau amplificindu-le”, pantograful este, potrivit lui J.C. Nicolet, o masina ce permite „efectuarea unor alveole in soclul mecanismelor, prin reproducerea unui model. Strungul de copiat „Dubail” este doar o versiune industriala.
  • Parasuta. Primul amortizor de ceas, inventat de Breguet.
  • Private label. Termen in limba engleza care desemneaza firmele specializate care produc ceasuri pentru terti. Procesul poate sa cuprinda toate fazele, incepand de la design si pana la livrare si marketing.
  • Productie industriala. In anul 1580 incepe productia industriala de ceasornice in Elvetia.
  • Piedica. Pirghie care mentine, apoi declanseaza un mecanism si care, in consecinta, ii regularizeaza miscarea.
  • Piulita de ajustare. Piulita care, montata pe lentila unui pendul, permite ridicarea sau coborirea acestui organ, pentru a ajusta perioada pendulului.
  • Pandant. Parte a mecanismului de buzunar in care se introduce coroana remontoarului si inelul care permite atasarea acesteia; inventia remontoarului cu pandant, care elimina cheia separata de intoarcere a mecanismului, este datorata lui Thomas Prest, in 1820, si a fost imbunatatita de Louis Audemars in 1838, dar lui Adrian Philippe ii datoram sistemul actual de intoarcere, pus la punct in 1842.
  • Pendul. Acest nume, altadata rezervat ceasurilor reglate de un pendul, se aplica fiecarui ceas de mare volum destinat asezarii pe podea sau atirnarii pe perete, oricare ar fi particularitatile mecanismului de ceasornicarie.
  • Pendulul lui Graham (pendul cu mercur). Pendul in care un cilindru umplut cu mercur este folosit pe post de lentila si permite compensarea efectelor variatiilor de temperatura.
  • Pendulul lui Bulle. Pendul cu o lentila magnetica oscilind intr-o bobina metalica, inventat de M. Favre Bulle in jurul anului 1920.
  • Pendulul Eurêka. Urias balansier circular, utilizat in unele dintre primele orologii electrice.
  • Pendul simpatic. Orologiu care potriveste ora si regleaza, in timpul noptii, un mecanism special, inventat de Breguet.
  • Pendul de torsiune. Acest oscilator, folosit in orologiile de dimensiuni medii, prezinta proprietati analogice celor ale pendulului propriu–zis, de care nu difera decit prin perioada sa, mult mai lunga. Este compus dintr-o greutate suspendata cu un fir sau o coarda metalica, in jurul careia sistemul se invirte alternativ intr-un sens sau altul. Echipeaza in mod special pendulele numite „de 400 de zile”.
  • Pinion. Mica piesa dintata, din otel, in mod obisnuit condusa de o roata din alama, mai mare.
  • Pinion in cascada. Pinion ai carui dinti sunt inlocuiti de mici cilindri sau axe.
  • Piatra. Cuzinet, contra-pivot sau paleta, utilizate pentru a reduce frecarile. In general, din material sintetic, exceptie facind pietrele pretioase sau semi–pretioase (rubin, safir, granat), acestea putind echipa mecanismele ceasurilor de lux.
  • Pirueta. In ceasornicarie, termenul de pirueta indica faptul ca un angrenaj a fost plasat intre esapament si balansier. Acest dispozitiv permite intinderea arcurilor balansierilor, altfel spus amplitudinea sa.
  • Pivot. Extremitatea unui ax ce se invirte in cuzinet, care ii foloseste pe post de suport.
  • Platou. Dispozitiv de siguranta care, in esapamentul cu ancora, limiteaza deplasarea furcii.
  • Platan (soclu). Piesa de baza pe care toate celelalte piese ale mecanismului sint asamblate (parte a ebosei).
  • Platan fals. Desemneaza placa decorativa pe care altadata erau fixate cadranele pendulelor sau ale ceasurilor.
  • Pod. Piesa complementara care se fixeaza pe platan, formind un fel de cusca a mecanismului; celelalte piese sunt asamblate in interiorul acestei custi (parte a ebosei).
  • Punte. Piesa a calibrului prinsa de placa de baza, in care se invirte pivotul pieselor mobile. In general puntile sint denumite dupa piesele mobile pe care le fixeaza. Una dintre cele mai usor de recunoscut este puntea balansierului.

– R –

  • Reglaj. Regalarea preciziei unui mecanism in diferite pozitii si la diferite temperaturi. Pentru reglajul obisnuit a unui ceas de mana, se controleaza ceasul in doua pozitii (cadran in sus si coroana in sus). Se ajunge astfel la diferente de mers de maximum 30 sec /zi. Reglarea de precizie se face in urma unor masuratori in 5 pozitii diferite, iar controlul se face la 3 temperaturi diferite (4°, 20°, 36°).
  • Repaus. Moment in care roata de esapament nu mai transmite energie organului regulator.
  • Repetitie (ceas cu). Anuntarea acustica a elementelor timpului. Mecanism care indica orele printr-o sonerie, atunci cind se actioneaza un buton. Exista mai multe feluri de repetitii: repetitie la sfert de ora, care suna o lovitura grava pentru ore si doua lovituri pentru fiecare sfert, una grava si una ascutita; repetitie la cinci minute, care suna orele, sferturile si cele 5 minute in plus fata de un sfert; repetitie la minut, care suna orele, sferturile de ora si minutele; sonerie mare, care suna orele si sferturile de ora ce trec (automat) si repeta sunetul intreg prin jocul din buton; repetitie in cadenta vie, in care sferturile de ora suna pe 3 sau 4 timbre cu tonalitate diferita.
  • Resort (arc). Resortul este elementul care livreaza energia necesara celorlalte elemente ale ceasului mecanic. El este fixat de barillet si de arborele bariletului. Din anul 1945 sunt folosite in fabricarea resorturilor aliaje speciale de fier-nichel-crom, cu adaosuri de cobalt-molibden-glucinium. Aceasta le face incasabile, rezistente la deformatii si practic antimagnetice. Ele sunt formate dintr-o lunga banda elastica si sunt rulate in forma de spiral. Pe masura ce resortul de dezarmeaza, cuplul livrat scade, ceea ce influenteaza precizia mersului. La ceasurile cu remontare automata cuplul ramane practic constant pe durata functionarii, daca ceasul este purtat in mod regulat.
  • Rezerva de mers. Timpul ramas, dupa intoarcerea totala a ceasului, pana cand arcul ceasului se gaseste total relaxat si ceasul se opreste. Rezerva de mers poate sa fie indicata in diverse feluri pe cadran.
  • Roata. Roata motrica dintata, nituita pe un pinion. Acelasi arbore este legat de un numar mai mare de roti si pinioane.
  • Roata cu clicket. Roata dintata pe care un cliquet o obliga sa se intoarca intr-un singur sens.
  • Roata in dunga. Roata a carei dantura este taiata perpedincular pe o parte, ca in cazul rotilor de ancora.
  • Roata de intilnire. Roata de esapament cu dintii punctati intr-o parte si paralela cu un arbore.
  • Roata minutelor. Roata dintata al carei arbore face sa se invirta acul minutelor.
  • Roata centrala. Principala roata motrica a unui orologiu.
  • Roata cu dinti de lup. Roata ai carei dinti sunt inclinati ca cei ai unui cliquet. Rotile cu dinti de lup au fost utilizate de Lépinde pentru unele din ceasurile sale.
  • Roata de ungere. Se gaseste intre roata centrala si barilet sau intre roata stea si barilet si permite pendulului sa functioneze de opt ori mai mult.
  • Roata de cont. Roata al carei profil, constituit dintr-o alternanta de scobituri si umflaturi, regleaza bataia orelor.
  • Rotor. Semi–disc din metal, pe care energia ce provine de miscarea bratelor o face sa pivoteze in interiorul carcasei unui ceas automatic. Greutatea sa tinde sa il puna mereu la verticala. Demultiplicate printr-un dispozitiv special, rotatiile sale armeaza permanent arcul. Primul mecanism cu un sistem de intoarcere cu rotor a fost comercializat de firma elvetiana Rolex. Intoarcerea se facea numai intr-un sens de rotatie.
  • Réhaut. Margine in jurul cadranului, sub geam. Poate fi folosit pentru prezentarea unor date tehnice. Traieste in prezent o renastere, fiind folosit pentru a aduce elemente de design suplimentare.
  • Rubine (Jewels). Au fost folosite pentru prima oara de orologerii britanici pentru a reduce frecarea axelor rotitoare in ceas si a mari longevitatea acestora.  Uzura acestor pietre este extrem de mica prin urmare un pivot care se roteste intr-un lagar cu rubin va fi supus unei forte de frecare extrem de mica. Rubinele sintetice nu se dilata aproape deloc. Nu sunt afectate de schimbarile de temperatura, nu sunt atacate deloc de acizi si nici nu conduc electricitatea. Rubinele sintetice sunt folosite in mecanismele de ceas din anul 1902.
  • Regulator. In soneriile ceasurilor si pendulelor este necesar sa se modereze viteza anumitor roti. Acest proces se realizeaza prin volane cu aripi, regulatoare cu bila sau forta centrifuga sau cu alt fel de regulatoare: cu ancora, pentru anumite sonerii (inventia lui Julien Le Roy din 1775), cu tija, pentru soneriile de trezire.

– S –

  • “Sapuniera”. Ceas de buzunar a carui carcasa are capace in fiecare parte. Cel care acopera cadranul este actionat de un mecanism cu resort numit „secret”.
  • Sertizare. Tehnica care consta in a introduce un rubin in locul exact al orificiului de pivotare al unei piese in miscare si care, datorita dificultatii executiei, a fost abandonata incepind cu 1935 in favoarea unei alte tehnici.
  • Saritor. Ora saritoare (minut saritor, data saritoare, s.a.m.d.) Ceas cu ore saritoare: mecanisme la care ora este afisata numeric, pe un disc care inlocuieste aratatorul de ora.Schimbarea orei se face brusc, printr-un salt.
  • Scala tahimetrica. Este o scala realizata pe cadranele cronografelor, care permite determinarea fara dificultate a vitezelor medii. Pentru aceasta trebuie parcursa o distanta cunoscuta, de obicei de un kilometru sau de o mila. La punctul de plecare, de exemplu o borna de kilometraj pe autostrada, se apasa pe butonul cronografului, si se mai apasa o data cand distanta respectiva a fost parcursa. Aratatorul cronografului indica in acel moment pe scala tahimetrica viteza medie cu care a fost parcursa distanta respectiva.
  • Scara telemetrica. Scara pe cadranul cronografelor pentru citirea directa a distantei. Baza de calcul este diferenta de viteza intre lumina (considerata instantanee) si sunet. De exemplu pe campul de lupta soldatii pot sa determine distanta pana la tunurile adversarilor prin cronometrarea timpului intre lumina aparuta la pornirea obuzului si receptionarea zgomotul provocat de explozie.
  • Scara hectometrica. Scara a cronografului care permite calculul debitelor fluidelor.
  • Skeleton (ceas). Ceas skeleton: a carei carcasa si parti diverse ale miscarii sint facute din material transparent, facind vizibile piesele ceasului. La asemenea ceasuri partile componente ale mecanismului sunt fabricate cu deosebita grija pentru detalii.
  • Secunda. Unitate de baza a timpului ce corespunde cu a 86.400-a parte a zilei solare medii. Secunda standard (secunda etalon) a fost definita in 1967 ca „a 9.192.631.770 parte din perioada radiatiei cesiu 133”. Conventional, secunda este subdivizata in zecimi, sutimi, miimi, millionimi, miliardimi (nano-) si bilionimi (pico – secunde).
  • Secundar. Secundarele au fost utilizate la ceasul de buzunar in jurul anului 1800, dupa modelul orologiilor unde au fost utilizate in 1755 de francezul Romilly.
  • Secunda mica (petite seconde) sau secunda periferica. Aratator de secunda excentric, care la ceasurile de mana se afla de cele mai multe ori la ora 6. Exista si modele cu secunda periferica la ora 9.
  • Secunda centrala. Aratator de secunda care se afla in centrul cadranului.
  • Secunda moarta. Atunci cind acul secundelor ramine imobil intre doua secunde.
  • Secunda independenta. Inventie a lui Moïse Pouzait: atunci cind mecanismul, actionind acul „secundei moarte”, este independent de miscarea mecanismului propriu-zis.
  • Sfera armilara. Replica a universului lui Ptolemeu, cu pamintul plasat in centru. Asamblare de cercuri si de inele ce reprezinta ecuatorul celest, tropicele, ecliptica etc.
  • Soclu. Desemneaza, in interiorul unei carcase de ceas, partea pe care aseaza mecanismul. La ceasurile cu sonerie, Julien Le Roy s-a gindit sa inlature acest soclu si sa il inlocuiasca printr-un mic inel din metal aurit, separind astfel cadranul de platou. Spatiul astfel creat permite gazduirea unei parti importante a pieselor mecanismului de sonerie. Ansamblul pieselor astfel gazduite sub cadran a fost botezat, prin extinderea termenului, „cadratura”.
  • Sonerie. Dispozitiv care suna la cerere sau automat, pentru a marca orele sau pentru a trezi la un anumita ora (a se vedea repetitie).
  • Sonerie automata. Sonerie care incepe sa emita semnale sonore in mod automat. In functie de sistem, orele (marea sonerie) si sferturile de ora (mica sonerie) sunt semnalate acustic la trecerea prin momentele respective. Ceasurile de mana cu sonerie automata exista abia de circa zece ani.
  • Sonerie cu repetitie. Exista ceasuri cu repetitie la un sfert de ora, la o optime de ora, la 5 minute si la un minut. Soneria isi obtine energia daca se apasa pe un buton si da atunci un semnal sonor, in masura in care momentul prevazut a fost atins.
  • Sonerie cu grebla. Sonerie comandata de o grebla curbata care cade pe un melc.
  • Spiral. Este “sufletul” oricarui ceas mecanic, un resort spiralat care face ca balansierul sa se deplaseze regulat pe cele doua directii de rotatie. Prin variatia lungimii spiralului se modifica durata oscilatiilor balansierului.
  • Spiral autocompensator. A fost inventat la inceputul anilor 30 si este format dintr-un aliaj inteligent de diferite metale care compenseaza in mod eficace variatiile datorita fluctuatiilor de temperatura.
  • Spiral Breguet. Abraham-Louis-Breguet a fost primul care a recunoscut semnificatia unei spire externe, necesara pentru “respiratia” spiralului si pentru asigurarea izocronismului.
  • Stackfreed. Mecanism imaginat in Germania pentru a egaliza forta motrica a arcului motor, dotat cu armatura mai mult sau mai putin.
  • Sablon. Mecanism (fara a lua in calcul cadranul si acele) in care toate sau o parte din piesele detasate nu sunt asamblate.
  • Stift de platou. Piesa gratie careia unii oscilatori primesc impulsuri.
  • Surub de ajustare. Suruburi fixate in unele roti de balansier pentru a le modifica mersul.
  • Stilp de sprijin. Fiecare dintre cele 4 coloane ce unesc cele doua socluri ale mecanismului, ansamblul formind cusca.
  • Swiss Made. Aceasta denumire poate fi folosita daca mecanismul este din Elvetia si daca punerea in carcasa (emboitage) si controlul final au fost facute in Elvetia. Un mecanism este considerat elvetian daca componentele de fabricatie elvetiana reprezinta cel putin 50% din valoarea ceasului, fara a lua in consideratie costurile de montare.

– T –

Tahimetru. Scara de pe cadranul sau de pe luneta unui cronograf, cu ajutorul careia se pot masura vitezele.

  • Telescop. Mica tija metalica fixata intre ansele carcasei, de care se ataseaza bratara sau cureaua.
  • Terminare. Operatiune care consta in a asambla si controla toate partile ceasului.
  • Timbru. Termen utilizat pentru a desemna sunetul clopotelor in mecanismele si pendulele cu sonerie.
  • Tiraj. Dispozitiv de siguranta care, intr-un esapament cu ancora, impiedica roata sa „galopeze”.
  • Transductor. Dispozitiv rotativ inventat de Breguet pentru a ameliora procesul de masurare a timpului.
  • Tun orar. Semnal orar dat de detonarea unui tun.
  • Tourbillon. Constructie inventata in 1795 de catre Abraham-Louis-Breguet, care permite compensarea erorilor datorate actiunii fortei de gravitatie asupra sistemului oscilant (balansier si spiral). In ceasul tourbillon sistemul oscilant este plasat intr-o cusca, care se roteste lent in jurul axei proprii.

– V –

  • Variatie de mers. Ansamblul avansurilor si intirzierilor unui ceas, constatate in raport cu un etalon orar de referinta.
  • Vizeta. Mica deschidere. Mecanism cu vizeta, in care cadranul este prevazut cu deschideri in care apar diverse indicatii : data, ora etc.
  • Vinieta. Ornament sculptat care termina un coronament de coloana sau alt organ in miscare.
  • Volant. Regulator de viteza utilizat in mecanismele cu sonerie pentru a controla viteza angrenajului.